plus minus gleich
News...
Salvatore Falcone

Salvatore Falcone, la sua storia...

Salvatore Falcone alias “Scialata” (Spezzano Grande 1856 – Aprigliano 1923)
Copiosa la sua produzione letteraria. Ricordiamo tra l’altro: “Le 'lezioni amministrative de lu 1920”; “Lu guasta rolla” e “Cuomu è Apriglianu” di cui riportiamo uno dei passaggi finali:

“Ve dugnu nu salutu, e mme scusati,
ppecchi nun dicu tuttu d’Apriglianu,
ch’è tterra de pueti e letterati,
de lu presente e dde tiempu luntanu”.

Bibliografia:
Salvatore Falcone alias Scialata, 1856-1923 : poesie / a cura di Francesco Quattromani. - Cosenza : Tip. De Rose, 1989


Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com
E-mail Stampa PDF
 

Le 'lezioni amministrative de lu 1920

Ad Aprigliano, mai mi lu ridia
Tantu gridu, parranno de Filosa.
Alle case, caminannu ppe ugne vvia,
vutannu tutti, facìmu gran cosa;
ca si vutamu ppe lu forestieri,
simu tutti pigliati ppe ssumieri!

Io ‘ntisi dire a tutti li Vichisi,
Agustu e curte tutti quanti guali,
e ppuru tanti e ttanti dei Grupisi:
<<Nue simu sempre tosti de gangali!>>
Vulimu fare nue na bella cosa?
Vutamu tutti quanti ppe Filosa!

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com
E-mail Stampa PDF
 

Cuomu è Apriglianu

N’amicu ‘e lu Petrune m’ha ppregatu
chi le dicessi cùomu èd’Apriglianu.
Cchi ddicu: lu Petrune spurtunatu,
paracca cci ha jjucatu lu Vurcanu!
Dire ‘u llu vorra, ma signu furzatu,
ppecchi lu terrimutu cci ha sciullatu!

Si mai Filona nun ce fossi statu,
chine cacchiava ‘mmènte lu Petrune?
Era sempre nu luocu abbannunatu,
era nu petrarizzu, nu timpune.
Nun sulu ca Filona è ddifenzure,
ma fa fatiche e ppaga tutte l’ure.

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com
E-mail Stampa PDF
 

Lu guasta rolla

lo cantava nu juòrnu senza male
ccu cciert'amici mie, na bona schera,
all'antrasata vinne nn'animale
pinnùtu, e ppur'avìa nna brutta cera:
dicìanu tutti guardannu d'arriedi:
“Oh, echi bbrutt'animale a qquattru-piedi!”

St'animale a qquattru-piedi pinnùtu,
giustu cùomu lu vinni a ccapitare,
la cer'avìa de nu bèccu futtutu,
vulìa llu munnu fare tremolare
si lu putir'avìa de lu leùne,
spanticare facìa puru a Sanzune.

Ma st'animale bruttu ‘nfuriatu
dimurrava d'essere malignu;
s'era llu tiempu 'mbuogli a Dio passatu
jucare lu vulìa puru nu 'mpignu;
la forza e Ila superbia mo nun vale,
ca cc'è cchine c'adome ogn'animale.

Ma lu cuviernu mo cci ha risbigliatu:
ppe tutti l'animali ogne fferoce,
ca nu tagliune cci ha ddeliberatu,
chist'è lla cosa chi tanta le noce:
sinnò tutt'i piducchi rivisciuti
se cridìanu d'essere liuti.


Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com
E-mail Stampa PDF
 


Annunci